Vechiul Testament Noul Testament  X 

Luca               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24


Capitolul 18

1. Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
2. El le-a zis: "Īntr-o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3. Īn cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi-i zicea: "Fă-mi dreptate īn cearta cu pīrīşul meu.`
4. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar īn urmă, şi-a zis: "Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5. totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, īi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
6. Domnul a adăogat: "Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
7. şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate īn curīnd. Dar cīnd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămīnt?"
9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se īncredeau īn ei īnşişi că sīnt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10. "Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
11. Fariseul sta īn picioare, şi a īnceput să se roage īn sine astfel: "Dumnezeule, Īţi mulţămesc că nu sīnt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămīnă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`
13. Vameşul sta departe, şi nu īndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea īn piept, şi zicea: "Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorīt acasă socotit neprihănit decīt celalt. Căci oricine se īnalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi īnălţat."
15. I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cīnd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Īmpărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Īmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra īn ea."
18. Un fruntaş a īntrebat pe Isus: "Bunule Īnvăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?"
19. "Pentruce Mă numeşti bun?" i-a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decīt Unul singur: Dumnezeu.
20. ştii poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."
21. "Toate aceste lucruri," I-a zis el, "le-am păzit din tinereţea mea."
22. Cīnd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Īţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, īmparte la săraci, şi vei avea o comoară īn ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă."
23. Cīnd a auzit el aceste cuvinte, s-a īntristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s-a īntristat de tot, şi a zis: "Cīt de anevoie vor intra īn Īmpărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decīt să intre un om bogat īn Īmpărăţia lui Dumnezeu."
26. Cei ce-L ascultau, au zis: "Atunci cine poate fi mīntuit?"
27. Isus a răspuns: "Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu."
28. Atunci Petru a zis: "Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat."
29. şi Isus le-a zis: "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Īmpărăţia lui Dumnezeu,
30. şi să nu primească mult mai mult īn veacul acesta de acum, iar īn veacul viitor, viaţa vecinică."
31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le-a zis: "Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va īmplini.
32. Căci va fi dat īn mīna Neamurilor; Īl vor batjocori, Īl vor ocărī, Īl vor scuipa;
33. şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Īl vor omorī, dar a treia zi va īnvia."
34. Ei n-au īnţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.
35. Pe cīnd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea līngă drum şi cerşea.
36. Cīnd a auzit norodul trecīnd, a īntrebat ce este.
37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret."
38. şi el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"
39. Ceice mergeau īnainte, īl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!"
40. Isus S-a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a īntrebat:
41. "Ce vrei să-ţi fac?" "Doamne," a răspuns el, "să-mi capăt vederea."
42. şi Isus i-a zis: "Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mīntuit."
43. Numaidecīt, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cīnd a văzut cele īntīmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.