Psalmul 1: "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit. Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul. De aceea, cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti. Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire."

Cartea Psalmilor, incepe cu acest psalm care descrie marele contrast care este intre omul neprihanit si cel pacatos. Contrastul aratat aici se poate vedea si in ceilalti psalmi, iar caracterul celor doua tipuri de oameni este prezent pe parcursul intregii carti a Psalmilor.

Biblia imparte oamenii in raport cu relatia lor fata de Dumnezeu in Hristos Domnul. A fi in Hristos, inseamna a avea viata din belsug, si a fi fara Hristos, inseamna a fi mort in pacatele si greselile tale. Psalmul 1 spune despre omul neprihanit ca este fericit. In predica de pe munte, Domnul Isus a folosit cuvantul fericit pentru a-i caracteriza pe cei ce cred in El si care fiind rascumparati prin jertfa Lui, devin binecuvantati (vezi Matei 5:1-12). Oamenii trebuie sa ajunga la convingerea certa ca nu exista binecuvantare si fericire in afara de cea oferita de Mantuitorul.

Psalmul 1 ne prezinta de fapt viata a doi oameni: unul ce are viata centrata in Dumnezeu si altul care are viata centrata in sine insusi. Cu alte cuvinte, in Psalmul 1 sunt prezentate doua portrete de oameni: unul pentru omul binecuvantatat care cunoaste directia, calea si tovarasiile placute lui Dumnezeu, iubind Cuvantul Sfant si meditand mereu la el, si unul pentru omul rau care este in opozitie cu omul binecuvantat, pentruca nu-i pasa de voia lui Dumnezeu, ci el umbla pe calea sau in sfatul celor rai, si se bucura in anturajul acestor pacatosi, al acestor oameni fara Dumnezeu. Acest tip de om in loc sa fie in siguranta, roditor si fericit, isi are viata batuta de vant si este mereu nesigur. In final el va fi distrus din lipsa de corecta relatie cu Dumnezeu.

Psalmul 1 ne arata caracterul, influenta, comportarea si destinul celor doua feluri de oameni. Toti oamenii sunt pierduti in pacat, sunt departe de Dumnezeu si astfel ei nu au nici o speranta de scapare. Suna trist, dar majoritatea covarsitoare a oamenilor ramane in aceasta situatie. Ei sunt fara Hristos si fara speranta. In acest Psalm ei sunt numiti cei rai. In contrast ii gasim in acest psalm pe cei care au fost spalati de pacatul lor in sangele Domnului Isus Hristos, Mielul jertfit pe dealul Golgotei. Ei au schimbat trecutul lor prin pocainta si credinta si astfel au devenit oameni binecuvantati.

Biblia separa oamenii in doua categorii: cei mantuiti si cei nemantuiti (ramasi pacatosi). Ca urmare, ei sunt pe doua cai: primii pe calea spre cer, si ceilalti pe calea spre iad. Deci omul poate fi numai in una dintre aceste doua situatii:
    - poate sa fie iertat, credincios si in Hristos, avand viata vesnica prin Isus Hristos;
    - poate sa fie ramas in Adam, mort in pacatele sale, necredincios, si condamnat.

Psalmul 1 ne spune ca omul rau este ca si pleava vanturata de vant, adica viata lui este dusa de forte necunoscute in directii rele (Ioan 8:34;44; Efeseni 2:1-3). Mai bine zis, directia vietii lui este determinata de Satan si el este tarat in pacat. El este robul aceluia caruia ii slujeste: Satan. Ca si pleava, viata lui este de mica valoare (pleava are intrebuintare limitata). Fara mantuire, orice altceva, e ca "pleava" (Marcu 8:35-37 si Filipeni 3:7-9).

Psalmul 1 arata ca mediul spiritual inconjurator are efecte asupra vietii noastre spirituale. Asa cum mediul ambiat (fizic) inconjurator ne influenteaza sanatatea fizica, tot asa mediul ambiant spiritual ne