Te-ai intrebat vreodata daca exista Dumnezeu? Te-ai intrebat ce este viata si care este scopul tau? Esti o colectie de celule manat de factorii din jur fara de tel si fara o tinta? Toti credem in ceva, fie ca credem ca nu exista un Creator, fie ca credem ca exista, ca ne-a creat si apoi ne-a lasat in voia noastra sa facem ce vrem, sau Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi, ne calauzeste in fiecare zi din viata, ne da un scop, o destinatie si o vesnicie impreuna cu El.

     "Nebunul zice in inima lui: "Nu este Dumnezeu!" Asa incepe Psalmul 14 si multi oameni sunt cuprinsi de acest spirit al necredintei. Un alt cuvant din Matei capitolul 7 versetele 13 si 14 spune: "Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla." Intrebarea este de ce nu crezi? Nu crezi pentru ca ai dovada ca nu exista? Cum poti sa ai dovada ca ceva nu exista - aceasta este o imposibilitate. In contextul unui Dumnezeu care exista in afara sferei noastre de observatie, cu ce masura masuram ceva ce nu putem defini? Dumnezeu nu este constrans de lungime, latime, adancime sau inaltime, nici de spatiu sau timp, sau orice alte dimensiuni pe care oamenii de stiinta le teoretizeaza. Apoi sunt cei care zic ca nu exista Dumnezeu, caci daca ar fi un Dumnezeu, nu ar fi necaz, durere, boli sau rau in lume. Dumnezeu intr-adevar nu a intentionat nici una din aceste aspecte negative sa afecteze omenirea, dar acestea sunt rezultatul caderii in pacat, rezultatul neascultarii omului de Dumnezeu. Poate zici ca nu exista Dumnezeu pentru ca nu ti S-a descoperit. L-ai cautat cu toata inima ta? Ai citit Biblia? Te-ai rugat sa ti se descopere? Promisiunea lui Dumnezeu din Ieremia capitolul 29 versetul 13 zice: "Ma veti cauta, si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima". Nu numai ca Dumnezeu s-a descoperit de-a lungul veacurilor, dar la sfarsit S-a descoperit prin Fiul, adica prin Domnul Isus cum zice in Evrei 1:1-2: "Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile."

     Ne apropiem si in acest an cu pasi repezi de Craciun, cand celebram din nou intruparea Domnului nostru Isus Hristos. Dupa cum scrie in evanghelia dupa Matei, capitolul 1, versetele 18-23: "Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit, si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns. Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului, si i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s-a zamislit in ea, este de la Duhul Sfant. Ea va naste un Fiu, si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale." Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: "Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel", care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi". Deci prietene, nu poti sa spui ca Dumnezeu nu s-a descoperit. El ne-a iubit atat de mult incat a trimis pe insusi Fiul Sau, singurul Sau Fiu sa se nasca in lumea aceasta ca sa ne impace cu Sine. In Ioan 3:16 gasim scris: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." Pedeapsa pacatului este moartea, nu moartea trupului de care fiecare avem parte, ci moartea a doua, despartirea pe vecie de Dumnezeu. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru toti cei care resping darul Lui, iertarea de pacate prin jertfa Domnului Isus.

     Multi Il resping in loc sa-L accepte in inima ca Domn si Mantuitor. Crede in El si vei fi salvat: "Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentruca n-a crezut in Numele singurului