fara a ajunge la implinirea dupa care tanjim. Unii devin bogati si celebri asa cum si-au dorit, doar ca sa constate ca golul launtric nu poate fi umplut cu posesiuni materiale sau cu celebritate; orizontul implinirii sufletesti e tot atat de departe ca in prima zi cand il priveau fascinti, visatori si optimisti. Nu poate fi descrisa in cuvinte dezamagirea unui om care, dupa o viata de continua si istovitoare alergare, constata ca alergarea lui nu l-a apropiat de idealul implinirii sufletesti. Exista ceva in noi care nu se multumeste cu posesiuni efemere si degradante, chiar daca ele pot fi frumos colorate si atragatoare. Exista o nevoie pe care ofertele lumii, care maine te uita, nu o pot acoperi. Cel mai tainic loc in fiinta noastra continua sa tanjeasca dupa acel orizont unde cerul se uneste cu pamantul. Este nevoia sufletului uman dupa imbratisarea cu Dumnezeul de care suntem tinuti la un orizont distanta de catre propria noastra nevrednicie. Incercarile noastre disperate de a parcurge aceasta distanta cosmica a sufletului instrainat de Dumnezeu, raman zadarnice. Orizontul intalnirii cu Creatorul este la fel de departe si pentru cel ce sta nepasator in propria-i rebeliune si imoralitate, ca si pentru cel ce alearga cu fervoare in cursa unei inalte moralitati. Eforturile personale nu te-apropie de Dumnezeu, dupa cum alergarea nu te aproprie de linia orizontului.

Daca aceasta realitate spulbera sperantele noastre si idealurile noastre morale sau religioase, exista totusi o veste buna. O veste cosmica care aduce speranta sufletului care tanjeste dupa intalnirea cu Dumnezeu. Exista un orizont real, un loc unde intalnirea dintre cer si pamant nu este o iluzie, ci o realitate. Un orizont care te-asteapta si nu fuge de tine cand tu alergi spre el. Se numeste Golgota, locul unde cerul se uneste cu pamantul. Acolo pe dealul Golgotei, Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacatele noastre, ca tu si eu s-avem acces la Dumnezeu; la Dumnezeul dupa care sufletul nostru suspina in timp ce noi incercam in zadar sa-l satisfacem cu lucruri care maine vor fi cenusa. Domnul Isus platea vinovatia noastra, atarnat, intre cer si pamant, pe crucea Golgotei care statea ca o punte peste cosmica distanta dintre Dumnezeu si om. Aici cerul s-a unit cu pamantul. Ceea ce noi n-am fi putut face niciodata prin religie, moralitate si eforturi personale, a facut Hristos in locul nostru. Cand Domnul Isus murea pe cruce, perdeaua din-launtrul templului, din Ierusalim, s-a rupt in doua de sus pana jos. Dincolo de aceasta perdea putea sa treaca doar o singura persoana odata pe an: marele preot. Moartea Domnului Hristos a rupt acest simbol al despartirii dintre om si Dumnezeu ( Matei 27: 51). Acum accesul este liber pentru toti cei ce vin la Hristos si se daruiesc Lui. Calea spre cer nu mai e o iluzie, ea este o realitate accesibila fiecarui pacatos. Hristos este calea, adevarul si viata (Ioan 14:6). Implinirea sufleteasca o da El si nimeni altcineva. Oricat de atragatoare sunt orizonturile care-ti fascineaza privirea - bani, placeri, succes sau celebritate -, ele nu pot sa dea satisfactie sufletului tau care tanjeste dupa ceva mult mai inalt si cu valoare eterna. Singurul loc unde cerul se-ntalneste cu pamantul, este Golgota – locul unde tu poti primi iertare si viata vecinica. Acesta este orizontul care te asteapta si singurul spre care se merita sa alergi.

Florin Vancea
Chicago