(continuare din numerele trecute)

Incepand cu mai bine de o luna de zile in urma, un cuvant a fost tot mai mult accentuat in vorbirea comentatorilor de radio, televiziune si presa, precum si de marea majoritate a oamenilor din America si Europa: Kosovo. Stirile, comentariile si parerile despre acest tinut din Yugoslavia a fost capul de afis al preocuparilor majore a multor oameni. Un om politic vorbind despre ce se intimpla acum in Kosovo, a facut o remarca care m-a pus pe ganduri. Acest om afirma, in principal, ca de situatia din Kosovo se fac vinovati in primul rand istoricii care au scris istoria in felul in care au facut-o. Dupa afirmatia lui, gandurile mele m-au purtat spre tara de bastina, si am inceput sa scotocesc trecutul sa vad daca nu cumva si in istoria scrisa a Romaniei s-au facut greseli intentionate sau mai putin voite. Concluzia la care am ajuns este aceea ca si istoria scrisa a Romaniei a suferit modificari serioase in decursul anumitor perioade de timp. Evident ca am fost mahnit pentru acest fapt, dar balanta mea sufletesca a fost restabilita repede pentruca m-am convins inca odata ca doar Sfanta Scriptura, este cartea care contine adevarul absolut, adevar ce a fost revelat de Dumnezeu unor oameni ai vremurilor care au intrat demult in istorie.

Biblia in intregimea ei este o dovada de neclintit, si de neinlocuit in acelas timp, despre felul cum trebuie sa fie scrisa istoria; ea a fost si a ramas o marturie peste veacuri pentru toti istoricii – scribi sau faptici -, a modului in care trebuie sa se scrie istoria. Stralucirea Sfintei Scripturi iese mai puternic in relief atunci cand socotim ca, in timp ce scribii cartilor Bibliei sunt oameni ai "istoriei", istoricii, au fost sau sunt oameni ai epocii cunostintelor bogate (contemporane). Privind la conditiile in care cele doua categorii de oameni au activat sau activeaza, este evident, pentru orisicine, cred eu, ca posibilitatile istoricilor, a oamenilor politici si al educatorilor neamului, de-a cunoaste anumite lucruri din trecut, sunt incomparabil mai mari fata de posibilitatile pe care le-au avut la dispozitie cei care au scris Biblia. Si totusi cei care dovedesc ca au stapanit si respectat adevarul sunt scriitorii Bibliei. Acest lucru ne spune ca Biblia este suverana, este de neinlocuit, este unica, este deasupra oricarei alte carti sau pareri, este dovada pentru cei care privesc in istorie ca Dumnezeu a lucrat in viata omenirii, a popoarelor si a indivizilor. Biblia deci trebuie sa fie cunoscuta, crezuta si traita si de oamenii care scriu si care faptuiesc istoria, trebuie sa fie ghidul fara de care nici unul din acestia sa nu porneasca la drum. De ce? Iata de ce:

Primul fapt ce nu poate scapa nici unui cititor atent al Cuvantului sfant este acela ca autorii pamantesti ai cartilor Bibliei desi au avut ca obiectiv principal prezentarea lucrurilor minunate pe care Dumnezeu le-a facut si pe care doreste sa le faca in viata oamenilor, nu au acoperit, estompat ori omis niciodata partile rele din viata unui om, al unui popor, sau chiar al intregii umanitati. Poporul Israel, pe care Dumnezeu l-a numit a fi poporul Sau si a carei istorie o gasim cu preponderenta in Vechiul Testament (parte inseparabila a Sfintelor Scripturi), a pacatuit grav de multe ori, si toate aceste pacate ale lui au ramas scrise pe paginile cartilor sfinte. Nimic nu a putut fi ascuns de ochiul suveran a lui Dumnezeu care in sfiintenia Lui nu a acoperit, si nu a vrut sa ascunda greselile facute de protejatii Lui. Iar atunci cand "istoricii" acestui popor au incetat sa mai existe, insusi Dumnezeul in natura umana, Isus Hristos, le-a dat pe fata intunecimea spirituala in care se complaceau. Consider ca este suficient pentru convingerea noastra sa citez doar cateva cuvinte pe care le-a spus Domnul Isus acestui popor: " O, neam necredincios si pornit la rau!..." (Matei 17:17). Nici marile personalitati ale Bibliei nu au fost scutite de a li se arata pacatele pe care le-au savarsit. Asa de exemplu pacatul lui Moise, a lui Samson, David, Solomon ori a apostolului Petru, etc., au ramas scrise pe paginile Bibliei. Ei au fost oameni prin care Dumnezeu a facut lucruri mari, dar pacatul lor a fost facut cunoscut, si comportarea lor din momentele slabe ale vietii nu a fost ascunsa. Autorul real al Bibliei, Dumnezeu, nu a facut compromisuri si nici nu va face vre-odata. Sfanta Scriptura ne spune ca Dumnezeu face acest lucru pentruca e sfant, si sfintenia Lui este incompatibila cu orice fel de necuratie. Biblia a fost scrisa prin prizma sfinteniei lui Dumnezeu, si aceasta sfintenie a Lui cere neaparat aratarea intregului adevar. In acest fel Sfanta Scriptura este dovada felului in care trebuie sa se scrie istoria in viata oamenilor; si fiecare din noi participam la "scrierea" istoriei....

Uitati-va cu bagare de seama la felul in care acceptati, scrieti si construiti istoria, deoarece Cuvantul Sfant spune: "Dumnezeu ne-a ales ... ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, ... " pentruca "... Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor" (Efes. 1:4; Rom.2:16).

Cel de al doilea lucru pe care cititorul interesat al sfintei Carti il retine cu siguranta, este acela ca soarta oricarui

continuare pe pagina 14