Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu se face numai prin pocainta. La inceputul lucrarii lui pe pamant Domnul Isus spune: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie" (Marcu 1:15). Exact acest lucru il face talharul. Se apropie de Imparatie prin pocain?a personala. O pocainta autentica acceptata de Domnul Isus deschide intotdeauna usa raiului asa cum s-a intamplat cu talharul. Nu marele preot, carturarii, templul, canoanele, sau traditia religioasa iudaica l-au mantuit pe talhar, ci pocainta si credinta in Isus.

    Din conditia pacatoasa in care se afla, nimeni nu putea sa-l ajute. El nu se putea salva si nici alti oameni, oricine ar fi fost ei nu puteau sa-l ajute. Nu existau nici institutii omenesti la care sa apeleze. Doar Isus cel care I se alaturase pe drumul crucii avea sa-l mantuiasca.

    In al doilea rand, orice pacatos, precum talharul, care doreste sa ajunga in rai, trebuie sa-l recunoasca pe Domnul Isus ca singurul care poate mantui. In acea zi trista de pe Golgota nimeni din cei prezenti la privelistea respectiva nu a vazut in "omul" rastignit la mijloc ce a vazut talharul: pe Domnul si Mantuitorul. Cei ce L-au osandit la moarte au vazut in El un rival, unii il stiau ca fiul lui Iosif, altii un facator de bine, talharul nemantuit l-a vazut ca un neputincios care nu putea cobori de pe cruce. Talharul mantuit insa, L-a inteles si L-a recunoscut ca Mantuitor.

    In zorii aceleiasi zile, batranii Israelului si marii preoti, Caiafa si Ana, il tratasera pe Domnul Isus ca prizonier si inculpat vrednic de moarte. Irod din Galilea l-a avut in fata si i-a cerut minuni in loc sa-i ceara mantuirea. Motivul: nu vedea in El pe Mesia, pe Rascumparatorul. Pilat l-a avut pe Domnul vietii in fata si a dialogat cu el. In loc sa-l accepte ca Salvator il trateaza ca subiect al compromisului de dragul calmarii spiritelor politice intre Roma si Ierusalim.

    Cati oameni nu sunt la fel si azi, indiferenti fata de persoana Domnului Isus. Pentru unii oameni Isus din Nazaret este doar un invatator iudeu deosebit, pentru altii un geniu, pentru altii un rasculator Galilean, pentru altii un tamplar mediteranean, ori un iudeu marginal. Pentru

mai bine de un miliard de oameni musulmani, Isus este doar un profet care a trait inainte de marele si ultimul profet, Mahomed.

    Cine este Domnul Isus pentru mine? Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Fiul intrupat prin fecioara Maria, divin si uman deopotriva. Mantuitor personal si Domnul de veci al sufletului meu. Cine este El pentru tine? Cerceteaza Sfintele Scripturi si alege sa crezi ce spun ele despre Isus. Accepta sa vezi in persoana Domnului Isus pe cel pe care l-a vazut talharul: Mantuitorul sufletului si Domnul raiului.

    In final, talharul ne invata ca trebuie sa cerem mantuirea de la Cel ce poate sa o dea. Domnul Isus a venit sa caute pe cei pierduti, sa mantuiasca pe cei pacatosi. Fiecare om are sansa lui de a-l accepta pe Domnul ca Mantuitor personal.

    Mantuirea talharului a fost posibila deoarece acesta a stiut sa foloseasca ultima sansa acordata inainte de moarte. Era in agonie, platea, asa dupa cum spune chiar el, pentru faradelegile lui, dar cand a realizat ca poate sfarsi in rai a folosit prilejul si a devenit liber de vina nelegiuirilor lui prin iertarea lui Hristos.

    Invocarea talharului: "Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta" (Luca 23:42), exprima atat crezul in Isus ca Domn al Imparatiei spirituale, cat si apelul de a capata intrarea in Imparatia Lui. Interesanta este adresarea talharului. El foloseste terminologia rugaciunii biblice intalnita in Vechiul Testament la unele persoane care de asemenea au dorit sa fie "amintite" de Domnul.

    Ana o femeie evlavioasa se roaga astfel: "Doamne, Dumnezeul ostirilor! Daca vei binevoi sa cauti spre intristarea roabei Tale, daca-Ti vei aduce... aminte de mine..." (1 Samuel 1:11). Neemia spune: "Adu-ti aminte de mine, spre bine, Dumnezeule..." (Neemia 5:19). Iov afirma: "...de mi-ai randui o vreme cind Iti vei aduce iarasi aminte de mine" (Iov 14:13). David zice: "Nu-ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne" (Psalm 25:7). Ieremia spune si el: "Tu stii tot, Doamne!