ale rastignirii lui Mesia, s-au manifestat la toate nivelele; conducatori religiosi, talhari, conducatori politici, norod nestiutor, oameni de jos, ostasi. In viata de fiecare zi n-ar fi stat la masa unul cu altul si nici n-ar fi admis ca este vreo asemanare intre ei. Au fost insa una in actiunea cea mai importanta din viata lor, in atitudinea fata de Isus Cristos - Mantuitorul lumii. Si aceasta atitudine le-a pecetluit starea si locul pentru vesnicie: in iad in chinul de veci.

    Opus cu aceasta grupare avem pe cei care L-au crezut, L-au iubit si L-au urmat pe Isus Cristos Mantuitorul!

    Mult mai putini la numar, dar nici aici nu e deosebire dupa clasa sociala, varsta, gen ori alte caracteristici pamantesti. Ucenicii, majoritatea oameni simpli (pescari), femei vindecate de bolile lor si iertate de pacatele lor, "un sfetnic al Soborului, om bun si evlavios, care nu luase parte la sfatul si hotararea celorlalti" (Luca 23:50-51), sutasul si cei care pazeau pe Isus (Matei 27:54), si chiar unul dintre talharii rastigniti (Luca 23:40-43) Deosebiri mari in starea sociala si viata pamanteasca, dar unitate in atitudine fata de Isus - Mantuitorul, unitate in credinta; ei toti L-au crezut si L-au urmat, si astfel si-au asigurat vesnicia cu El in rai. Talharul din dreapta care a murit chiar in acea zi, a fost primul care a plecat in rai, asa cum i-a spus insusi Isus - Mantuitorul: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23:43) Sa nu uitam ca "sutasul si cei ce pazeau pe Isus" fusesera in tabara opusa, adica a dusmanilor lui Isus; ei tocmai participau la procesul rastignirii, pazindu-L pe Cel rastignit. Dar cand au vazut fenomenele care au insotit moartea Domnului Isus ei au crezut si au marturisit:

"Cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu" (Matei 27:54) Astfel au trecut ei dintr-o grupare in alta, astfel au intrat in randul celor credinciosi.

    Nici invierea mareata a Domnului Isus Cristos n-a schimbat inima si rautatea celor ce nu au vrut sa creada. Dupa invierea Lui, unii din strajeri (ostasi) care au fost martori la evenimentul extraordinar al invierii, au intrat in cetate si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre cele intamplate; si acestia le-au dat multi bani si le-au spus sa raspandeasca o minciuna (Matei 28:11-15). Atat ostasii aceia, cat si preotii, au avut inca odata posibilitatea sa se cerceteze, sa creada si sa se pocaiasca. Dar ei n-au facut decat sa adauge mai mult pacat, prin minciuna, la starea lor rea si pacatoasa.

    Cei din gruparea opusa, cei credinciosi, au fost intariti mai mult in credinta prin invierea Domnului Isus. Daca unii ajunsesera sa se indoiasca, ca Toma, Domnul le-a dat prilej sa-si intareasca credinta si sa poata zice: "Domnul meu si Dumnezeul meu"! Mare bucurie si pace a umplut inimile credinciosilor Lui atunci! Si mare e bucuria si pacea celor ce cred in El si acum!

    Orice pozitie sociala ai avea, si oricat de moral sau imoral ai fi ajuns, din punct de vedere spiritual poti sa fii doar in una din cele doua grupari:
    - urmas al lui Cristos
    - dusman al lui Cristos.

    Nu exista stari intermediare; doar doua stari, si pentru vesnicie doar doua locuri: iadul sau raiul. Odinioara Pilat a intrebat norodul ce sa faca cu Isus. Ascultarea de norodul intaratat de preotime i-a dus la moarte vesnica si pe cei din norod, si preotimea, si pe Pilat. Degeaba si-a spalat Pilat mainile in apa, n-a ajutat la nimic.