Vechiul Testament Noul Testament  X 

Psalmi               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50    51    52    53    54    55    56    57    58    59
    60    61    62    63    64    65    66    67    68    69    70    71    72    73    74    75    76    77    78    79
    80    81    82    83    84    85    86    87    88    89    90    91    92    93    94    95    96    97    98    99
  100  101  102  103  104  105  106  107  108  109  110  111  112  113  114  115  116  117  118  119
  120  121  122  123  124  125  126  127  128  129  130  131  132  133  134  135  136  137  138  139
  140  141  142  143  144  145  146  147  148  149  150


Capitolul 78

1. (O cīntare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, īnvăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2. Īmi deschid gura şi vorbesc īn pilde, vestesc īnţelepciunea vremurilor străvechi.
3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe cari le-a făcut.
5. El a pus o mărturie īn Iacov, a dat o lege īn Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi īnveţe īn ea copiii,
6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii cari se vor naşte, şi cari, cīnd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7. pentruca aceştia să-şi pună īncrederea īn Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9. Fiii lui Efraim, īnarmaţi şi trăgīnd cu arcul, au dat dosul īn ziua luptei,
10. pentrucă n-au ţinut legămīntul lui Dumnezeu, şi n-au voit să umble īntocmai după Legea Lui.
11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui, pe cari li le arătase.
12. Īnaintea părinţilor lor, El făcuse minuni īn ţara Egiptului, īn cīmpia ţoan.
13. A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea, ridicīnd apele ca un zid.
14. I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15. A despicat stīnci īn pustie, şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16. A făcut să ţīşnească izvoare din stīnci, şi să curgă ape ca nişte rīuri.
17. Dar ei tot n-au īncetat să păcătuiască īmpotriva Lui, n-au īncetat să se răzvrătească īmpotriva Celui Prea Īnalt īn pustie.
18. Au ispitit pe Dumnezeu īn inima lor, cerīnd mīncare după poftele lor.
19. Au vorbit īmpotriva lui Dumnezeu, şi au zis: "Oare va putea Dumnezeu să pună o masă īn pustie?
20. Iată că El a lovit stīnca, de au curs ape, şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pīne, sau să facă rost de carne poporului Său?"
21. Domnul a auzit, şi S-a mīniat. Un foc s-a aprins īmpotriva lui Iacov, şi s-a stīrnit īmpotriva lui Israel mīnia Lui,
22. pentrucă n-au crezut īn Dumnezeu, pentrucă n-au avut īncredere īn ajutorul Lui.
23. El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor:
24. a plouat peste ei mană de mīncare, şi le-a dat grīu din cer.
25. Au mīncat cu toţii pīnea celor mari, şi le-a trimes mīncare să se sature.
26. A pus să sufle īn ceruri vīntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vīntul de miazăzi.
27. A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări īnaripate, cīt nisipul mării;
28. le-a făcut să cadă īn mijlocul taberii lor, dejur īmprejurul locuinţelor lor.
29. Ei au mīncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30. Dar n-apucaseră să-şi stīmpere bine pofta, mīncarea le era īncă īn gură,
31. cīnd s-a stīrnit mīnia lui Dumnezeu īmpotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborīt pe tinerii lui Israel.
32. Cu toate acestea, ei n-au īncetat să păcătuiască, şi n-au crezut īn minunile Lui.
33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfīrşit năpraznic.
34. Cīnd īi lovea de moarte, ei Īl căutau, se īntorceau şi se īndreptau spre Dumnezeu;
35. īşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stīnca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor.
36. Dar Īl īnşelau cu gura, şi-L minţeau cu limba.
37. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămīntului Său.
38. Totuş, īn īndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Īşi opreşte de multe ori mīnia şi nu dă drumul īntregei Lui urgii.
39. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decīt carne, o suflare care trece şi nu se mai īntoarce.
40. Decīteori s-au răzvrătit ei īmpotriva Lui īn pustie! Decīteori L-au mīniat ei īn pustietate!
41. Da, n-au īncetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să īntărīte pe Sfīntul lui Israel.
42. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cīnd i-a izbăvit de vrăjmaş,
43. de minunile, pe cari le-a făcut īn Egipt, şi de semnele Lui minunate din cīmpia ţoan.
44. Cum le-a prefăcut rīurile īn sīnge, şi n-au putut să bea din apele lor.
45. Cum a trimes īmpotriva lor nişte muşte otrăvitoare, cari i-au mīncat, şi broaşte, cari i-au nimicit.
46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47. Cum le-a prăpădit viile, bătīndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină.
48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49. El Şi-a aruncat īmpotriva lor mīnia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de īngeri aducători de nenorociri.
50. Cum Şi-a dat drum slobod mīniei, nu le-a scăpat sufletul dela moarte, şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51. cum a lovit pe toţi īntīii născuţi din Egipt, pīrga puterii īn corturile lui Ham.
52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i-a povăţuit ca pe o turmă īn pustie.
53. Cum i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfīnt, spre muntele acesta, pe care dreapta Lui l-a cīştigat.
55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a īmpărţit ţara īn părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască īn corturile lor.
56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Īnalt, s-au răzvrătit īmpotriva Lui, şi n-au ţinut poruncile Lui.
57. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca un arc īnşelător,
58. L-au supărat prin īnălţimile lor, şi I-au stīrnit gelozia cu idolii lor.
59. Dumnezeu a auzit, şi Ş-a mīniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60. A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul īn care locuia īntre oameni.
61. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui īn mīnile vrăjmaşului.
62. A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S-a mīniat pe moştenirea Lui.
63. Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cīntări de nuntă.
64. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz īmbărbătat de vin,
66. şi a lovit pe protivnicii Lui, cari fugeau, acoperindu-i cu vecinică ocară.
67. Īnsă a lepădat cortul lui Iosif, şi n-a ales seminţia lui Efraim;
68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
69. Şi-a zidit sfīntul locaş ca cerurile de īnalt, şi tare ca pămīntul, pe care l-a īntemeiat pe veci.
70. A ales pe robul Său David, şi l-a luat dela staulele de oi.
71. L-a luat dindărătul oilor, cari alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel.
72. Şi David i-a cīrmuit cu o inimă neprihănită, şi i-a povăţuit cu mīni pricepute.