Vechiul Testament Noul Testament  X 

Psalmi               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50    51    52    53    54    55    56    57    58    59
    60    61    62    63    64    65    66    67    68    69    70    71    72    73    74    75    76    77    78    79
    80    81    82    83    84    85    86    87    88    89    90    91    92    93    94    95    96    97    98    99
  100  101  102  103  104  105  106  107  108  109  110  111  112  113  114  115  116  117  118  119
  120  121  122  123  124  125  126  127  128  129  130  131  132  133  134  135  136  137  138  139
  140  141  142  143  144  145  146  147  148  149  150


Capitolul 60

1. (Către mai marele cīntăreţilor. Se cīntă ca şi "Crinul mărturiei". O cīntare de laudă a lui David, spre īnvăţătură. Făcută cīnd purta război cu Sirienii din Mesopotamia şi cu Sirienii din ţoba şi cīnd s-a īntors Ioab şi a bătut īn Valea Sării douăsprezece mii de Edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai īmprăştiat, şi Te-ai mīniat: ridică-ne iarăş!
2. Ai cutremurat pămīntul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4. Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să-l īnalţe spre biruinţa adevărului.-
5. Pentruca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
6. Dumnezeu a zis īn sfinţenia Lui: "Voi ieşi biruitor, voi īmpărţi Sihemul, şi voi măsura valea Sucot.
7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cīrmuire:
8. Moab este ligheanul īn care Mă spăl: peste Edom Īmi arunc īncălţămintea: ţara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!"-
9. Cine mă va duce īn cetatea īntărită? Cine mă va duce la Edom?
10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.
12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.