Vechiul Testament Noul Testament  X 

Psalmi               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50    51    52    53    54    55    56    57    58    59
    60    61    62    63    64    65    66    67    68    69    70    71    72    73    74    75    76    77    78    79
    80    81    82    83    84    85    86    87    88    89    90    91    92    93    94    95    96    97    98    99
  100  101  102  103  104  105  106  107  108  109  110  111  112  113  114  115  116  117  118  119
  120  121  122  123  124  125  126  127  128  129  130  131  132  133  134  135  136  137  138  139
  140  141  142  143  144  145  146  147  148  149  150


Capitolul 39

1. (Către mai marele cīntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; īmi voi pune frīu gurii, cīt va sta cel rău īnaintea mea."
2. Am stat mut, īn tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.
3. Īmi ardea inima īn mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi-a venit cuvīntul pe limbă, şi am zis:
4. "Doamne, spune-mi care este sfīrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cīt de trecător sīnt."
5. Iată că zilele mele sīnt cīt un lat de mīnă, şi viaţa mea este ca o nimica īnaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricīt de bine s-ar ţinea.-
6. Da, omul umblă ca o umbră, se frămīntă degeaba, strīnge la comori, şi nu ştie cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? Īn Tine īmi este nădejdea
8. Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
10. Abate-ţi loviturile dela mine! Īmi iese sufletul supt loviturile mīnii Tale.
11. Tu pedepseşti pe om, şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: īi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.
12. Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea īn faţa lacrămilor mele! Căci sīnt un străin īnaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
13. Abate-ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pīnă nu mă duc şi să nu mai fiu!