Vechiul Testament Noul Testament  X 

Psalmi               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50    51    52    53    54    55    56    57    58    59
    60    61    62    63    64    65    66    67    68    69    70    71    72    73    74    75    76    77    78    79
    80    81    82    83    84    85    86    87    88    89    90    91    92    93    94    95    96    97    98    99
  100  101  102  103  104  105  106  107  108  109  110  111  112  113  114  115  116  117  118  119
  120  121  122  123  124  125  126  127  128  129  130  131  132  133  134  135  136  137  138  139
  140  141  142  143  144  145  146  147  148  149  150


Capitolul 139

1. (Către mai marele cīntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2. ştii cīnd stau jos şi cīnd mă scol, şi de departe īmi pătrunzi gīndul.
3. Ştii cīnd umblu şi cīnd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4. Căci nu-mi ajunge cuvīntul pe limbă, şi Tu, Doamne, īl şi cunoşti īn totul.
5. Tu mă īnconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-ţi pui mīna peste mine.
6. O ştiinţă atīt de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea īnaltă ca s-o pot prinde.
7. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
8. Dacă mă voi sui īn cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca īn locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9. Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10. şi acolo mīna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11. Dacă voi zice: "Cel puţin īntunerecul mă va acoperi,-şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!"
12. Iată că nici chiar īntunerecul nu este īntunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi īntunerecul ca lumina.
13. Tu mi-ai īntocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut īn pīntecele mamei mele:
14. Te laud că sīnt o făptură aşa de minunată. Minunate sīnt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cīnd am fost făcut īntr-un loc tainic, ţesut īn chip ciudat, ca īn adīncimile pămīntului.
16. Cīnd nu eram decīt un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi īn cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rīnduite, mai īnainte de a fi fost vreuna din ele.
17. Cīt de nepătrunse mi se par gīndurile Tale, Dumnezeule, şi cīt de mare este numărul lor!
18. Dacă le număr, sīnt mai multe decīt boabele de nisip. Cīnd mă trezesc, sīnt tot cu Tine.
19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sīnge!
20. Ei vorbesc despre Tine īn chip nelegiuit, Īţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21. Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scīrbă de cei ce se ridică īmpotriva Ta?
22. Da, īi urăsc cu o ură desăvīrşită; īi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23. Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Īncearcă-mă, şi cunoaşte-mi gīndurile!
24. Vezi dacă sīnt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!