Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 7

1. Soarta omului pe pămīnt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sīnt ca ale unui muncitor cu ziua.
2. Cum suspină robul după umbră, cum īşi aşteaptă muncitorul plata,
3. aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sīnt nopţi de suferinţă.
4. Mă culc, şi zic: ,Cīnd mă voi scula? Cīnd se va sfīrşi noaptea?` Şi mă satur de frămīntări pīnă īn revărsatul zorilor.
5. Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămīntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
6. Zilele mele sboară mai iuţi decīt suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!
7. Adu-ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8. Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
9. Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară īn Locuinţa morţilor!
10. Nu se va mai īntoarce īn casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul īn care locuia.
11. De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi īn neliniştea inimii mele, mă voi tīngui īn amărăciunea sufletului meu.
12. Oare o mare sīnt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă īn jurul meu?
13. Cīnd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul īmi va alina durerile,`
14. atunci mă īnspăimīnţi prin visuri, mă īngrozeşti prin vedenii.
15. Ah! aş vrea mai bine gītuirea, mai bine moartea decīt aceste oase!
16. Le dispreţuiesc!... nu voi trăi īn veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
17. Ce este omul, ca să-ţi pese atīt de mult de el, ca să iei seama la el,
18. să-l cercetezi īn toate dimineţile, şi să-l īncerci īn toate clipele?
19. Cīnd vei īnceta odată să mă priveşti? Cīnd īmi vei da răgaz să-mi īnghit scuipatul?
20. Dacă am păcătuit, ce pot să-ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine īnsumi?
21. Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi īn ţărīnă, şi cīnd mă vei căuta, nu voi mai fi!"