Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 6

1. Iov a luat cuvīntul şi a zis:
2. "Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cīntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile īn cumpănă,
3. ar fi mai grele decīt nisipul mării: de aceea īmi merg cuvintele pīnă la nebunie!
4. Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori īn mine!
5. Sbiară măgarul sălbatec cīnd are verdeaţă? Mugeşte boul cīnd are de mīncare?
6. Poţi mīnca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7. Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cīt de greţoasă ea!
8. O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar īmplini Dumnezeu nădejdea!
9. De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, īntindă-Şi mīna şi să mă prăpădească!
10. Īmi va rămīnea măcar această mīngīiere, această bucurie īn durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfīnt.
11. La ce să mai nădăjduiesc cīnd nu mai pot? La ce să mai aştept, cīnd sfīrşitul se ştie?
12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13. Nu sīnt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mīntuirea de mine?
14. Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.
15. Fraţii mei s-au arătat īnşelători ca un pīrīu, ca albia pīraielor cari trec.
16. Un sloi le turbură cursul, zăpada se īngrămădeşte pe ele;
17. vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă īn pustie, şi pier.
19. Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sīnt plini de nădejde cīnd le văd.
20. Dar rămīn īnşelaţi īn nădejdea lor, rămīn uimiţi cīnd ajung la ele.
21. Aşa sīnteţi şi voi acum pentru mine. Voi īmi vedeţi necazul, şi vă īngroziţi!
22. V-am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23. scăpaţi-mă din mīna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mīna celor răi?`
24. Īnvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să īnţeleg īn ce am păcătuit.
25. O cīt de īnduplecătoare sīnt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26. Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decīt vīnt īn cuvintele unui desnădăjduit?
27. Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
28. Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi īn faţă!
29. Īntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; īntoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sīnt nevinovat!
30. Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?