Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 39

1. Ştii tu cīnd īşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cīnd fată?
2. Numeri tu lunile īn cari sīnt īnsărcinate, şi cunoşti tu vremea cīnd nasc?
3. Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4. Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai īntorc la ele.
5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6. I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămīntul sărac ca locaş.
7. El rīde de zarva cetăţilor,
8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic să fie īn slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10. Īl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te īncrezi tu īn el, pentrucă puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12. Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strīngă īn aria ta?
13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14. Dar struţoaica īşi īncredinţează pămīntului ouăle, şi le lasă să se īncălzească īn nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cīmp le poate călca īn picioare.
16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit de geaba, nu-i pasă nici de cum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat īnţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Cīnd se scoală şi porneşte, rīde de cal şi de călăreţul lui.
19. Tu dai putere calului, şi-i īmbraci gītul cu o coamă ce fīlfăie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspīndeşte groaza.
21. Scurmă pămīntul, şi, mīndru de puterea lui, se aruncă asupra celor īnarmaţi;
22. īşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă īnapoi dinaintea săbiei.
23. Zīngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănīncă pămīntul, n-are astīmpăr cīnd răsună trīmbiţa.
25. La sunetul trīmbiţei parcă zice: ,Īnainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta īşi ia uliul sborul, şi īşi īntinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se īnalţă vulturul, şi īşi aşează cuibul pe īnălţimi?
28. El locuieşte īn stīnci, acolo īşi are locuinţa, pe vīrful zimţat al stīncilor şi pe vīrful munţilor.
29. De acolo descopere el prada, şi īşi cufundă privirile īn depărtare după ea.
30. Puii lui īi beau sīngele; şi acolo unde sīnt hoituri, acolo-i şi vulturul.