Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 30

1. Şi acum!... Am ajuns de rīsul celor mai tineri de cīt mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre cīnii turmei mele.
2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mīnilor lor, cīnd ei nu erau īn stare să ajungă la bătrīneţă?
3. Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug īn locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4. Smulg ierburile sălbatice de līngă copăcei, şi n-au ca pīne de cīt rădăcina de bucsau.
5. Sīnt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6. Locuiesc īn văi īngrozitoare, īn peşterile pămīntului şi īn stīnci.
7. Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.
8. Fiinţe mīrşave şi dispreţuite,-sīnt izgoniţi din ţară.
9. Şi acum, astfel de oameni mă pun īn cīntecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă īn faţă.
11. Nu se mai sfiesc şi mă īnjosesc, nu mai au niciun frīu īnaintea mea.
12. Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi īmi īmping picioarele, şi īşi croiesc cărări īmpotriva mea ca să mă peardă.
13. Īmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni īn ajutor.
14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărīmăturilor.
15. Mă apucă groaza. Slava īmi este spulberată ca de vīnt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Şi acum, mi se topeşte sufletul īn mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17. Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu īncetează.
18. De tăria suferinţei haina īşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19. Dumnezeu m-a aruncat īn noroi, şi am ajuns ca ţărīna şi cenuşa.
20. Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau īn picioare, şi nu mă vezi.
21. Eşti fără milă īmpotriva mea, lupţi īmpotriva mea cu tăria mīnii Tale.
22. Mă ridici, īmi dai drumul pe vīnt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23. Căci ştiu că mă duci la moarte, īn locul unde se īntīlnesc toţi cei vii.
24. Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi īntinde mīnile? Cel īn nenorocire nu cere ajutor?
25. Nu plīngeam eu pe cel amărīt? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26. Mă aşteptam la fericire, şi cīnd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cīnd colo, a venit īntunerecul.
27. Īmi ferb măruntaiele fără īncetare, m-au apucat zilele de durere.
28. Umblu īnegrit, dar nu de soare. Mă scol īn plină adunare, şi strig ajutor.
29. Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30. Pielea mi se īnegreşte şi cade, iar oasele īmi ard şi se usucă.
31. Arfa mea s-a prefăcut īn instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plīngătoare.