Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 3

1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua īn care s-a născut.
2. A luat cuvīntul şi a zis:
3. "Blestemată să fie ziua īn care m-am născut,
4. Prefacă-se īn īntunerec ziua aceea, să nu se īngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5. S-o cuprindă īntunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o īnspăimīnte!
6. Noaptea aceea! S-o acopere īntunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată īntre luni!
7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8. Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să īntărīte Leviatanul;
9. să se īntunece stelele din amurgul ei, īn zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10. Căci n-a īnchis pīntecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11. Dece n-am murit īn pīntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pīntecele ei?
12. Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţīţe cari să-mi dea lapte?
13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14. cu īmpăraţii şi cei mari de pe pămīnt, cari şi-au zidit falnice morminte,
15. cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
16. Sau n-aş mai fi īn viaţă, aş fi ca o stīrpitură īngropată, ca nişte copii cari n-au văzut lumina!
17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18. Acolo cei puşi īn lanţuri sīnt lăsaţi toţi īn pace, nu mai aud glasul asupritorului;
19. cel mai mic şi cel mare sīnt tot una acolo, şi robul scapă de stăpīnul său.
20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,
21. cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decīt o comoară,
22. cari n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormīntul?-
23. Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie īncotro să meargă, pe care īl īngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?
24. Suspinurile īmi sīnt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
25. De ce mă tem, aceea mi se īntīmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine."