Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 29

1. Iov a luat din nou cuvīntul īn pilde, şi a zis:
2. "Oh! cum nu pot să fiu ca īn lunile trecute, ca īn zilele cīnd mă păzea Dumnezeu,
3. cīnd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea īn īntunerec!
4. Cum nu sīnt ca īn zilele puterii mele, cīnd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. cīnd Cel Atotputernic īncă era cu mine, şi cīnd copiii mei stăteau īn jurul meu;
6. cīnd mi se scăldau paşii īn smīntīnă, şi stīnca vărsa līngă mine pīraie de untdelemn!
7. Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă īmi pregăteam un scaun īn piaţă,
8. tinerii se trăgeau īnapoi la apropierea mea, bătrīnii se sculau şi stăteau īn picioare.
9. Mai marii īşi opriau cuvīntările, şi īşi puneau mīna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvīntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă īmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de īmbrăcăminte, neprihănirea īmi era manta şi turban.
15. Orbului īi eram ochi, şi şchiopului picior.
16. Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgeam prada din dinţi.
18. Atunci ziceam: ,Īn cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va pătrunde īn rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20. Slava mea va īnverzi neīncetat, şi arcul īmi va īntineri īn mīnă.`
21. Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau īnaintea sfaturilor mele.
22. După cuvīntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvīntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23. Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24. Cīnd li se muia inima, le zīmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25. Īmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam īn fruntea lor; eram ca un īmpărat īn mijlocul unei oştiri, ca un mīngīietor līngă nişte īntristaţi.