Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 24

1. Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
2. Sīnt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
3. iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
4. īmbrīncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
5. Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi īn pustie trebuie să caute pīnea pentru copiii lor.
6. Taie nutreţul care a mai rămas pe cīmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor īn via celui nelegiuit.
7. Īi apucă noaptea īn umezeală, fără īmbrăcăminte, fără īnvelitoare īmpotriva frigului.
8. Īi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavīnd alt adăpost, se ghemuiesc līngă stīnci.
9. Aceia smulg pe orfan dela ţīţă, iau zălog tot ce are săracul.
10. Şi săracii umblă goi de tot, fără īmbrăcăminte, strīng snopii şi-s flămīnzi;
11. īn grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
12. īn cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13. Alţii sīnt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14. Ucigaşul se scoală īn revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
15. Ochiul preacurvarului pīndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi īşi pune o măhramă pe faţă.
16. Noaptea sparg casele, ziua stau īnchişi; se tem de lumină.
17. Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cīnd o văd, simt toate spaimele morţii.
18. Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămīnt n-are decīt o parte blestemată, şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
19. Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa īnghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20. Pīntecele mamei īl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărīmat ca un copac,
21. el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...
22. Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sīlnici, şi iată-i īn picioare cīnd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
23. El le dă linişte şi īncredere, are privirile īndreptate spre căile lor.
24. S-au ridicat; şi īntr-o clipă nu mai sīnt, cad, mor ca toţi oamenii, sīnt tăiaţi ca spicele coapte.
25. Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?"