Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 17

1. Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormīntul.
2. Sīnt īnconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3. Pune-Te singur zălog pentru mine īnaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4. Căci le-ai īncuiat inima īn faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
5. Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6. M-a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care-l scuipi īn faţă!
7. Ochiul mi se īntunecă de durere; toate mădularele mele sīnt ca o umbră.
8. Oamenii fără prihană sīnt īnmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală īmpotriva celui nelegiuit.
9. Cel fără prihană rămīne totuş tare pe calea lui, cel cu mīnile curate se īntăreşte tot mai mult.
10. Dar voi toţi, īntoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvīntările voastre, şi vă voi arăta că īntre voi niciunul nu e īnţelept.
11. Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atīta iubire īn inima mea...
12. Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cīnd īntunerecul a şi venit!
13. Cīnd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cīnd īn īntunerec īmi voi īnălţa culcuşul;
14. cīnd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sīnteţi mama şi sora mea!`
15. Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
16. Ea se va pogorī cu mine la porţile locuinţei morţilor, cīnd vom merge īmpreună. să ne odihnim īn ţărīnă."