Vechiul Testament Noul Testament  X 

Iov               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42


Capitolul 16

1. Iov a luat cuvīntul şi a zis:
2. "Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sīnteţi nişte mīngīietori supărăcioşi.
3. Cīnd se vor sfīrşi aceste vorbe īn vīnt? Şi pentruce atīta supărare īn răspunsurile tale?
4. Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi īn locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
5. v-aş mīngīia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
6. Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
7. Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă īnvinuie īn faţă.
9. Mă sfīşie şi mă urmăreşte īn mīnia Lui, scrīşneşte din dinţi īmpotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
10. Ei deschid gura să mă mănīnce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se īnvierşunează cu toţii după mine.
11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă īn mīnile celor răi.
12. Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca īntr-o ţintă.
13. Săgeţile Lui mă īnconjură de toate părţile; īmi străpunge rărunchii fără milă, īmi varsă fierea pe pămīnt,
14. mă frīnge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
15. Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul īn ţărīnă.
16. Plīnsul mi-a īnroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
17. Totuş n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18. Pămīntule, nu-mi acoperi sīngele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
19. Chiar acum, martorul meu este īn cer, apărătorul meu este īn locurile īnalte.
20. Prietenii mei rīd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
21. să facă dreptate omului īnaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului īmpotriva prietenilor lui.
22. Căci numărul anilor mei se apropie de sfīrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai īntoarce.