Vechiul Testament Noul Testament  X 

Geneza               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50


Capitolul 8

1. Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele cari erau cu el īn corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un vīnt pe pămīnt, şi apele s-au potolit.
2. Izvoarele Adīncului şi stăvilarele cerurilor au fost īnchise, şi ploaia din cer a fost oprită.
3. Apele au scăzut de pe faţa pămīntului, scurgīndu-se şi īmpuţinīndu-se, şi, după o sutăcincizeci de zile, apele s-au micşorat.
4. Īn luna a şaptea, īn ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
5. Apele au mers scăzīnd pīnă īn luna a zecea. Īn luna a zecea, īn ziua īntīi a lunii, s-au văzut vīrfurile munţilor.
6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.
7. A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducīndu-se şi īntorcīndu-se, pīnă cīnd au secat apele de pe pămīnt.
8. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pămīntului.
9. Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a īntors la el īn corabie, căci erau ape pe toată faţa pămīntului. Noe a īntins mīna, l-a luat, şi l-a băgat la el īn corabie.
10. A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăş a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s-a īntors la el spre seară; şi iată că īn ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curīnd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pămīnt.
12. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai īntors la el.
13. Īn anul şase sute unu, īn luna īntīi, īn ziua īntīi a lunii, apele secaseră pe pămīnt. Noe a ridicat īnvelitoarea corăbiei: s-a uitat, şi iată că faţa pămīntului se uscase.
14. Īn luna a doua, īn a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pămīntul era uscat de tot.
15. Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:
16. "Ieşi din corabie, tu şi nevastă-ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
17. Scoate afară īmpreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul cari sīnt cu tine, atīt păsările cīt şi vitele şi toate tīrītoarele cari se tīrăsc pe pămīnt: să mişune pe pămīnt, să crească şi să se īnmulţească pe pămīnt."
18. Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevastă-sa şi cu nevestele fiilor săi.
19. Toate dobitoacele, toate tīrītoarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe pămīnt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
20. Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
21. Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis īn inima Lui: "Nu voi mai blestema pămīntul, din pricina omului, pentrucă īntocmirile gīndurilor din inima omului sīnt rele din tinereţa lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
22. Cīt va fi pămīntul, nu va īnceta sămănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!"