Vechiul Testament Noul Testament  X 

Geneza               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50


Capitolul 47

1. Iosif s-a dus să īnştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: "Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sīnt īn ţinutul Gosen."
2. A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus īnaintea lui Faraon.
3. Faraon a īntrebat pe fraţii lui Iosif: "Cu ce vă īndeletniciţi?" Ei au răspuns lui Faraon: "Robii tăi sīnt păstori, cum erau şi părinţii noştri."
4. Şi au mai zis lui Faraon: "Noi am venit ca să locuim o vreme aici īn ţară, pentrucă nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete īn ţara Canaanului; īngăduie dar robilor tăi să locuiască īn ţinutul Gosen."
5. Faraon a zis lui Iosif: "Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
6. ţara Egiptului este deschisă īnaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi īn cea mai bună parte a ţării. Să locuiască īn ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i īn fruntea turmelor mele."
7. Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a īnfăţişat īnaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuvīntat pe Faraon.
8. Faraon a īntrebat pe Iacov: "Care este numărul zilelor anilor vieţii tale?"
9. Iacov a răspuns lui Faraon: "Zilele anilor călătoriei mele sīnt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, īn timpul călătoriei lor."
10. Iacov a binecuvīntat iarăş pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.
11. Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie īn ţara Egiptului, īn cea mai bună parte a ţării, īn ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.
12. Iosif a hrănit cu pīne pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.
13. Nu mai era pīne īn toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului tīnjeau, din pricina foametei.
14. Iosif a strīns tot argintul, care se găsea īn ţara Egiptului şi īn ţara Canaanului, īn schimbul grīului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre īn casa lui Faraon.
15. Cīnd s-a sfīrşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: "Dă-ne pīne! Pentruce să murim īn faţa ta? Căci argint nu mai avem."
16. Iosif a zis: "Daţi vitele voastre, şi vă voi da pīne īn schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint."
17. Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat pīne īn schimbul cailor, īn schimbul turmelor de oi şi de boi, şi īn schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pīne īn anul acela īn schimbul tuturor turmelor lor.
18. Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif īn anul următor, şi i-au zis: "Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfīrşit, şi turmele de vite au trecut īn stăpīnirea domnului nostru; nu mai rămīn īnaintea domnului nostru de cīt trupurile şi pămīnturile noastre.
19. Pentruce să murim subt ochii tăi, noi şi pămīnturile noastre? Cumpără-ne īmpreună cu pămīnturile noastre īn schimbul pīnii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pămīnturile noastre. Dă-ne sămīnţă să sămănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne rămīnă pămīnturile pustii."
20. Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămīnturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au vīndut fiecare ogorul, pentrucă īi silea foametea. Şi ţara a ajuns īn stăpīnirea lui Faraon.
21. Cīt despre popor, l-a mutat īn cetăţi, dela o margine hotarelor Egiptului pīnă la cealaltă.
22. Numai pămīnturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată īn folosul preoţilor, cari trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au vīndut pămīnturile.
23. Iosif a zis poporului: "V-am cumpărat azi cu pămīnturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămīnţă, ca să puteţi sămăna pămīntul.
24. La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor rămīnea vouă, ca să sămănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi īmpreună cu copiii voştri şi cu cei ce sīnt īn casele voastre."
25. Ei au zis: "Tu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere īnaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon."
26. Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas īn picioare pīnă īn ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitu pămīnturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămīnturile preoţilor nu sīnt ale lui Faraon.
27. Israel a locuit īn ţara Egiptului, īn ţinutul Gosen. Ei s-au īnstărit, au crescut şi s-au īnmulţit foarte mult.
28. Iacov a trăit şaptesprezece ani īn ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.
29. Cīnd s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: "Dacă am căpătat trecere īnaintea ta, pune, rogu-te, mīna subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă īngropi īn Egipt.
30. Ci cīnd mă voi culca līngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă īngropi īn mormīntul lor." Iosif a răspuns: "Voi face după cuvīntul tău."
31. Iacov a zis: "Jură-mi." Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpătīiul patului.