Vechiul Testament Noul Testament  X 

Geneza               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50


Capitolul 44

1. Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: "Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cīt vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
2. Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tīnăr, īmpreună cu argintul cuvenit pentru preţul grīului lui". Economul a făcut cum īi poruncise Iosif.
3. Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora īmpreună cu măgarii lor.
4. Dar abia ieşiseră din cetate, şi nu se depărtaseră deloc de ea, cīnd Iosif a zis economului său: "Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cīnd īi vei ajunge, să le spui: ,Pentruce aţi răsplătit binele cu rău?
5. De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu, şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel."
6. Economul i-a ajuns, şi le-a spus aceste cuvinte.
7. Ei i-au răspuns: "Domnule, pentruce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvīrşit o asemenea faptă!
8. Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul, pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
9. Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul, şi noi īnşine să fim robi ai domnului nostru!"
10. El a zis: "Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi."
11. Īndată, şi-a pogorīt fiecare sacul la pămīnt. Fiecare şi-a deschis sacul.
12. Economul i-a scotocit, īncepīnd cu cel mai īn vīrstă şi sfīrşind cu cel mai tīnăr; şi paharul a fost găsit īn sacul lui Beniamin.
13. Ei şi-au rupt hainele, şi-a īncărcat fiecare măgarul, şi s-au īntors īn cetate.
14. Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cīnd era el īncă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui.
15. Iosif le-a zis: "Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?"
16. Iuda a răspuns: "Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai īndreptăţim?" Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi, şi acela la care s-a găsit paharul."
17. Dar Iosif a zis: "Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă īnapoi īn pace la tatăl vostru."
18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif, şi a zis: "Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu, şi să nu te mīnii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
19. Domnul meu a īntrebat pe robii săi, zicīnd: "Mai trăeşte tatăl vostru, şi mai aveţi vreun frate?"
20. Noi am răspuns domnului meu: "Avem un tată bătrīn, şi un frate tīnăr, copil făcut la bătrīneţa lui; băiatul acesta avea un frate care a murit, şi care era dela aceeaş mamă; el a rămas singur, şi tatăl lui īl iubeşte."
21. Tu ai spus robilor tăi: "Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei."
22. Noi am răspuns domnului meu: "Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară."
23. Tu ai spus robilor tăi: "Dacă nu se va pogorī şi fratele vostru īmpreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa."
24. Cīnd ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
25. Tatăl nostru a zis: "Duceţi-vă iarăş să ne cumpăraţi ceva merinde."
26. Noi am răspuns: "Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tīnăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, de cīt dacă fratele nostru cel tīnăr va fi cu noi."
27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: "Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
28. Unul a ieşit dela mine, şi cred că a fost sfīşiat negreşit de fiare, căci nu l-am mai văzut pīnă astăzi.
29. Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta, şi i se va īntīmpla vreo nenorocire, cu durere īmi veţi pogorī bătrīneţele īn locuinţa morţilor."
30. Acum, dacă mă voi īntoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedeslipit sufletul lui,
31. el are să moară, cīnd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorī cu durere īn locuinţa morţilor bătrīneţele robului tău, tatăl nostru.
32. Căci robul tău s-a pus chezăş pentru copil, şi a zis tatălui meu: "Dacă nu-l voi aduce īnapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu."
33. Īngăduie, dar, te rog, robului tău să rămīnă īn locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie īnapoi cu fraţii săi.
34. Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mīhnirea tatălui meu!"