Vechiul Testament Noul Testament  X 

Geneza               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50


Capitolul 37

1. Iacov a locuit īn ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2. Iată istoria lui Iacov. Iosif, la vīrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3. Israel iubea pe Iosif mai mult decīt pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentrucă īl născuse la bătrīneţă; şi i-a făcut o haină pestriţă.
4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor īl iubea mai mult decīt pe ei toţi, şi au īnceput să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5. Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, cari l-au urīt şi mai mult.
6. El le-a zis: "Ia ascultaţi ce vis am visat!
7. Noi eram la legatul snopilor īn mijlocul cīmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stătut īn picioare; iar snopii voştri l-au īnconjurat, şi s-au aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea lui."
8. Fraţii lui i-au zis: "Doar n-ai să īmpărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cīrmuieşti tu pe noi?" Şi l-au urīt şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9. Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: "Am mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămīnt īnaintea mea."
10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: "Ce īnseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la pămīnt īnaintea ta?"
11. Fraţii săi au īnceput să-l pismuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13. Israel a zis lui Iosif: "Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimet la ei." "Iată-mă, sīnt gata," a răspuns el.
14. Israel i-a zis: "Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sīnt sănătoşi, şi dacă oile sīnt bine; şi adu-mi veşti." L-a trimes astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
15. Pe cīnd rătăcea pe cīmp, l-a īntīlnit un om. Omul acela l-a īntrebat: "Ce cauţi?"
16. "Caut pe fraţii mei," a răspuns Iosif; "spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?"
17. Şi omul acela a zis: "Au plecat de aici; căci i-am auzit spunīnd: "Haidem la Dotan." Iosif s-a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
18. Ei l-au zărit de departe, şi pīnă să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare."
19. Ei au zis unul către altul: "Iată că vine făuritorul de visuri!
20. Veniţi acum, să-l omorīm şi să-l aruncăm īntr-una din aceste gropi; vom spune că l-a mīncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui."
21. Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mīnile lor. El a zis: "Să nu-i luăm viaţa!"
22. Ruben le-a zis: "Să nu vărsaţi sīnge; ci mai bine aruncaţi-l īn groapa aceasta care este īn pustie, şi nu puneţi mīna pe el." Căci avea de gīnd să-l scape din mīnile lor, şi să-l aducă īnapoi la tatăl său.
23. Cīnd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
24. L-au luat şi l-au aruncat īn groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă īn ea.
25. "Apoi au şezut să mănīnce. Ridicīndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau īncărcate cu tămīie, cu leac alinător şi smirnă, pe cari le duceau īn Egipt.
26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: "Ce vom cīştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sīngele?
27. Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mīna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră." Şi fraţii lui l-au ascultat.
28. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vīndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, cari l-au dus īn Egipt.
29. Ruben s-a īntors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era īn groapă. El şi-a rupt hainele,
30. s-a īntors la fraţii săi, şi a zis: "Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?"
31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina īn sīnge.
32. Au trimes tatălui lor haina cea pestriţă, punīnd să-i spună: "Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu."
33. Iacov a cunoscut-o, şi a zis: "Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mīncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!"
34. Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jălit multă vreme pe fiul său.
35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mīngīie; dar el nu voia să primească nici o mīngīiere, ci zicea: "Plīngīnd mă voi pogorī la fiul meu īn locuinţa morţilor." Şi plīngea astfel pe fiul său.
36. Madianiţii l-au vīndut īn Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.