Vechiul Testament Noul Testament  X 

Geneza               1      2      3      4      5      6      7      8      9    10    11    12    13    14    15    16    17    18    19
    20    21    22    23    24    25    26    27    28    29    30    31    32    33    34    35    36    37    38    39
    40    41    42    43    44    45    46    47    48    49    50


Capitolul 24

1. Avraam era bătrīn, īnaintat īn vīrstă; şi Domnul binecuvīntase pe Avraam īn orice lucru.
2. Avraam a zis celui mai bătrīn rob din casa lui, care era īngrijitorul tuturor averilor lui: "Pune-ţi te rog, mīna subt coapsa mea;
3. şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămīntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, īn mijlocul cărora locuiesc,
4. ci te vei duce īn ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac."
5. Robul i-a răspuns: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze īn ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău īn ţara de unde ai ieşit tu?"
6. Avraam i-a zis: "Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7. Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicīnd: "Seminţei tale voi da ţara aceasta," va trimete pe Īngerul Său īnaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămīntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci īnsă acolo pe fiul meu."
9. Robul şi-a pus mīna subt coapsa stăpīnului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpīnului său, şi a plecat, avīnd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpīnului său. S-a sculat, şi a plecat īn Mesopotamia, īn cetatea lui Nahor.
11. A lăsat cămilele să se odihnească, īn genunchi, afară din cetate, līngă o fīntīnă. Era seara, pe vremea cīnd ies femeile să scoată apă.
12. Şi a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbīndă astăzi, şi īndură-Te de stăpīnul meu Avraam.
13. Iată, stau līngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14. Fă ca fata căreia īi voi zice: "Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau," şi care va răspunde: "Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale," să fie aceea, pe care ai rīnduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai īndurat de stăpīnul meu."
15. Nu sfīrşise el īncă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorīt la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăş.
17. Robul a alergat īnaintea ei, şi a zis: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta."
18. "Bea, domnul meu," a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mīnă, şi i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: "Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pīnă vor bea şi se vor sătura."
20. A vărsat īn grabă vadra īn adăpătoare, şi a alergat iarăş la fīntīnă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
21. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22. Cīnd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
23. Şi a zis: "A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi īn casa tatălui tău, ca să rămīnem peste noapte?"
24. Ea a răspuns: "Eu sīnt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor."
25. Şi i-a zis mai departe: "Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte."
26. Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului,
27. zicīnd: "Binecuvīntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, care n-a părăsit īndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpīnul meu! Domnul m-a īndreptat īn casa fraţilor stăpīnului meu."
28. Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele īntīmplate.
29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30. Văzuse veriga şi brăţările īn mīnile sorei sale, şi auzise pe soru-sa Rebeca spunīnd: "Aşa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea līngă cămile la izvor,
31. şi a zis: "Vino, binecuvīntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile."
32. Omul a intrat īn casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor cari erau cu el.
33. Apoi, i-a dat să mănīnce. Dar el a zis: "Nu mănīnc pīnă nu voi spune ce am de spus." "Vorbeşte!" a zis Laban.
34. Atunci el a zis: "Eu sīnt robul lui Avraam.
35. Domnul a umplut de binecuvīntări pe stăpīnul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
36. Sara, nevasta stăpīnului meu, a născut, la bătrīneţă, un fiu stăpīnului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
37. Stăpīnul meu m-a pus să jur, şi a zis: "Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, īn ţara cărora locuiesc;
38. ci să te duci īn casa tatălui meu şi la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu."
39. Eu am zis stăpīnului meu: "Poatecă femeia n-are să vrea să mă urmeze."
40. Şi el mi-a răspuns: "Domnul, īnaintea căruia umblu, va trimete pe Īngerul Său cu tine, şi-ţi va da izbīndă īn călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
41. Vei fi deslegat de jurămīntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi deslegat de jurămīntul pe care mi-l faci."
42. Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbīndă īn călătoria pe care o fac,
43. iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia īi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta,"
44. şi care īmi va răspunde: "Bea tu īnsuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale," fata aceea să fie nevasta pe care a rīnduit-o Domnul pentru fiul stăpīnului meu!"
45. Īnainte de a sfīrşi de vorbit īn inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborīt la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: "Dă-mi să beau, te rog."
46. Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: "Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale." Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
47. Eu am īntrebat-o, şi am zis: "A cui fată eşti?" Ea a răspuns: "Sīnt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi." I-am pus veriga īn nas, şi brăţările la mīni.
48. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului, şi am binecuvīntat pe Domnul, Dumnezeul stăpīnului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpīnului meu pentru fiul lui.
49. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpīnul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăş, ca să mă īndrept la dreapta sau la stīnga."
50. Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: "Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
51. Iată, Rebeca este īnaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpīnului tău, cum a spus Domnul."
52. Cīnd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pămīnt īnaintea Domnului.
53. Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi īmbrăcăminte, pe cari le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
54. După aceea, au mīncat şi au băut, el şi oamenii cari erau īmpreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa cīnd s-au sculat, robul a zis: "Lăsaţi-mă să mă īntorc la stăpīnul meu."
55. Fratele şi mama fetei au zis: "Fata să mai rămīnă cītva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece."
56. El le-a răspuns: "Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbīndă īn călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăpīnul meu."
57. Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată, şi s-o īntrebăm."
58. Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: "Vrei să te duci cu omul acesta?" "Da, vreau," a răspuns ea.
59. Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
60. Au binecuvīntat pe Rebeca, şi i-au zis: "O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi sămīnţa ta să stăpīnească cetăţile vrăjmaşilor săi!"
61. Rebeca s-a sculat, īmpreună cu slujnicele ei, au īncălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
62. Isaac se īntorsese dela fīntīna "Lahai-Roi," căci locuia īn ţara de meazăzi.
63. Īntr-o seară, cīnd Isaac ieşise să cugete īn taină pe cīmp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
64. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat jos de pe cămilă.
65. Şi a zis robului: "Cine este omul acesta, care vine īnaintea noastră pe cīmp?" Robul a răspuns: "Este stăpīnul meu!" Atunci ea şi-a luat măhrama, şi s-a acoperit.
66. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.
67. Isaac a dus pe Rebeca īn cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mīngīiat Isaac pentru pierderea mamei sale.